Deshidratarea la viței

De către Cristian Preda – Senior Sales Advisor

Deshidratarea, pierderea de electroliți și scăderea pH-ului din sânge sunt cele mai mari trei provocări pentru vițeii care se confruntă cu probleme intestinale. Deshidratarea, la nivel de procente, este cel mai bine explicată ca fiind procentul de pierdere de apă în raport cu greutatea corporală totală. Rehidratarea acestor viței este, prin urmare, esențială. Rehidratarea înseamnă administrarea de sprijin cu lichide și electroliți. Acest lucru este vital, indiferent de cauza provocărilor intestinale.

Măsurarea deshidratării la viței

Atunci când un vițel este deshidratat cu 5%, efectul poate începe să devină vizibil. Vițelul este plictisitor – nu este la fel de puternic și vioi – și este posibil să nu fugă la fel de repede atunci când vă apropiați. Dacă ciupiți pleoapa superioară sau gâtul sau oriunde pielea este subțire și poate fi ciupită [cort de piele ] și vedeți cât de repede se scufundă înapoi la locul ei, acest lucru oferă un indiciu. Dacă vițelul este mai puțin de 5% deshidratat, acesta revine rapid la locul lui. Acest lucru se numește elasticitatea pielii sau turgescență. La 5% sau mai mult, pielea rămâne tensionată timp de câteva secunde. Cu cât vițelul este mai deshidratat, cu atât mai mult timp pielea rămâne înțepenită.

De asemenea, la vițelul deshidratat, globul ocular pare că se scufundă în cap. Acest lucru se datorează faptului că țesuturile din jurul ochiului sunt, de asemenea, deshidratate. Cu cât ochii par mai înfundați, cu atât vițelul este mai deshidratat. Dacă coborâți pleoapa inferioară și vedeți un spațiu mare acolo, acest lucru indică deshidratare.

Deshidratare, ce urmează acum?

În mod ideal, doriți să administrați lichide pe cale orală – cât timp vițelul are încă un intestin funcțional. Atunci când este foarte deshidratat, lichidele rămân în stomac și nu pot fi absorbite, deoarece tractul gastrointestinal s-a închis. Dacă vițelul încă mai poate sta în picioare și merge – chiar dacă este ușor slăbit și șovăitor – poate beneficia de electroliți pe cale orală.

Cu o deshidratare de aproximativ 12%, vițelul prezintă un risc ridicat. Există o mică fereastră de timp între 5% [când se poate spune că este deshidratat] și 10% sau 12%, când vițelul este grav afectat. Intervenția trebuie să aibă loc cât mai curând posibil, cât timp vițelul este încă puternic și se poate reface rapid. Graficul 1 oferă o perspectivă asupra modului în care pot fi măsurate nivelurile de deshidratare și care este cel mai bun mod recomandat de a sprijini vițelul.

Graficul 1: Determinarea procentului de deshidratare a vițelului. Demersul este o descriere a aspectului vițelului și a reacției acestuia la hrănire și stimulare. Vițeii încep să piardă energie, devin letargici și prezintă semne de bunăstare neoptimă la 8% deshidratare. Administrarea orală se referă la furnizarea de electroliți dimineața, în plus față de masa lor. De asemenea, lăsați un biberon între hrăniri și dați-le un alt biberon seara, pe lângă masa lor. Când vine vorba de administrarea intravenoasă – când un vițel este deshidratat în proporție de 8-10% și are un reflex de supt slab sau deloc, lichidele sunt furnizate subcutanat în loc de intravenos. Medicul veterinar este consultat în această etapă.

Abordarea eficientă a rehidratării

Uneori, oamenii sunt surprinși de volumul de lichide de care are nevoie un vițel deshidratat. În cazul în care vițelul este deshidratat cu 5% sau mai mult, puteți estima cantitatea de lichide necesară estimând cât cântărește vițelul. Acest lucru se poate face folosind tabelul 1.

Ecuația: greutate x procent de deshidratare reprezintă cantitatea aproximativă de soluție electrolitică necesară. În cazul soluțiilor orale, furnizați-o cu scopul de a rehidrata de mai multe ori pe zi, în timp ce continuați să hrăniți cu lapte. Foarte important este să se menționeze la nesfârșit că energia furnizată prin administrarea de electroliți este insuficientă pentru a menține un vițel pentru orice perioadă de timp, de unde și alimentarea continuă cu lapte. Partea bună a calculării cantității de lichide necesare în funcție de greutatea vițelului este că se iau în considerare trei lucruri. Primul este ceea ce are nevoie vițelul pentru o întreținere normală [cât ar bea în mod normal într-o zi]. Al doilea este gradul de deficit din cauza deshidratării. În al treilea rând, cât de mult continuă să piardă prin provocările din intestine?

Rețineți: cu cât vițelul este mai tânăr, cu atât se va deshidrata mai repede din cauza provocărilor intestinale. Un vițel mic și tânăr nu are rezerve corporale; este mai important să i se administreze lichide des și rapid. Dacă un vițel foarte tânăr are provocări intestinale severe (sau vițeii mai mari au provocări intestinale severe), uneori singura modalitate prin care îl puteți întoarce este să îi dați lichide la fiecare șase-opt ore, iar uneori chiar mai frecvent, în funcție de situație.

Un cuvânt despre furnizarea de lapte

După cum s-a menționat anterior, reluarea hrănirii cu lapte este esențială pentru a furniza energia necesară pentru regenerarea intestinelor, recuperare și creștere. Vițeii cu un debut timpuriu de provocări intestinale ușoare își vor crește singuri aportul de apă, ajutând la înlocuirea lichidului pierdut. Prin urmare, apa curată și proaspătă ar trebui să fie disponibilă pentru toți vițeii de la naștere și este adesea surprinzător câtă apă va consuma un vițel nou-născut dacă aceasta este ușor accesibilă. Administrarea de electroliți sub formă de soluții de rehidratare orală înlocuiește în mod activ lichidul pierdut în urma provocărilor intestinale. Gelurile și pastele de electroliți disponibile în comerț nu furnizează apă în mod activ și se bazează pe ingestia voluntară, care poate fi compromisă la vițeii cu probleme intestinale moderate sau severe sau… atunci când apa nu este disponibilă. Importanța utilizării unei soluții electrolitice bune nu poate fi subestimată. Fermierii pot crede că produsele sunt la fel de potrivite, dar nu este întotdeauna așa. Pentru a inversa dezechilibrele electrolitice, trebuie utilizate produsele potrivite. Acestea ar trebui să conțină săruri care furnizează electroliți; sodiu, potasiu și clorură, o sursă de energie precum glucoza și opțional, aminoacizi precum glicina sau alanina. Glucoza și aminoacizii ajută la absorbția electroliților [în special a sodiului, care, la rândul său, ajută intestinul să absoarbă lichidele]. Din fericire, majoritatea soluțiilor de electroliți orale disponibile în comerț conțin de obicei aceste componente. Deoarece majoritatea acestor viței sunt acidozici [din cauza deshidratării care cauzează un dezechilibru electrolitic], electroliții din comerț pot conține și un fel de tampon. Există mai multe opțiuni pentru tampoane, inclusiv bicarbonat, acetat, citrat, pentru a numi doar câteva. Toate acestea au diverse avantaje, în funcție de situația vițelului.

În concluzie

Este important să continuați să administrați lichide electrolitice până când vițelul nu se mai confruntă cu probleme intestinale. Vițeii au adesea provocări intestinale timp de mai multe zile. Atâta timp cât îl puteți vedea, probabil că trebuie să fie ținuți sub administrare de lichide și electroliți pentru a vă asigura că nu recidivează. De asemenea, în cazul în care sunt furnizate soluții de electroliți, este necesar accesul la apă potabilă proaspătă și curată în permanență.

Doriți să aflați mai multe despre acest subiect și despre modul în care AHV vă poate sprijini pe dumneavoastră și turma dumneavoastră? Vă rugăm să completați formularul de mai jos sau să contactați direct consilierul agricol local.