Provocări metabolice în perioada de tranziție : explicarea febrei laptelui

Perioada cuprinsă între ziua  de repaus mamar  și 30 de zile după fătare este ceea ce numim perioada de tranziție. În această perioadă, o vaca se confruntă cu schimbări și provocări majore. De aceea, perioada de tranziție este de o importanță crucială pentru sănătatea, producția și rentabilitatea vacilor de lapte. Cu toate acestea, este o perioadă în care vacile sunt cele mai expuse la provocări de sănătate. Din cauza începerii producției de colostru și lapte, are loc o creștere bruscă a cererii de nutrienți, care poate fi de până la trei ori mai mare decât înainte de fătare, chiar în momentul în care aportul de substanță uscată este redus astfel nefiind posibilă asimilarea nutrienților. (Dekkers & Sorensen, 1999; Mezzetti et al., 2021). Atunci când unei vaci nu i se acordă suportul necesar și corect în această perioadă, cele mai mici probleme pot cauza  provocări metabolice majore.

Perioada de tranziție implică ajustări complexe metabolice și hormonale  pentru activarea sistemului imunitar. Aceste schimbări necesită o furnizare adecvată de nutrienți pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor vacii astfel încât aceasta să fie pregătită pentru etapa finală de creștere a vițeilor și începerea unei lactații în mod optim. Un sprijin inadecvat în această perioadă poate produce unei vaci  provocări de sănătate și dezvoltare atât ei, cât și vițelului.

Există multe provocări posibile care pot apărea  din cauza  schimbărilor metabolice, hormonale și energetice prin care trece o vaca în perioada de tranziție. Dar există indirect și un risc de apariție a altor provocări pentru sănătate, cum ar fi semnele de reproducție nedetectabile, fătare dificilă sau dificultăți în locomoție și reproducere (Lührmann, 2011). În acest articol, accentul va fi pus pe una dintre aceste provocări de sănătate, și anume febra laptelui. Vor fi explicate multe despre dezechilibre în general, cauze, simptome și costurile legate de febra laptelui.

Febra Laptelui

Febra laptelui, sau hipocalcemia subclinică, din apropierea fătării este o provocare pentru sănătate, cu care vacile de lapte se pot confrunta din cauza sprijinului inadecvat din perioada de tranziție (DeGaris & Lean, 2008). Febra laptelui este una dintre cele mai frecvente dezechilibre metabolice cauzate de minerale care afectează vacile în apropierea fătării (Fikadu et al., 2016). La începutul lactației, necesarul de energie crește la aproximativ 300% iar necesarul de calciu la peste 65% pentru a susține (începerea) producția de lapte (Drackley, 1999). Acest lucru duce la o creștere mare a cererii de minerale (calciu, fosfor, magneziu) și a rezervelor de energie . Dacă aceste nevoi nu sunt acoperite, o vacă este expusă riscului de a dezvolta febra laptelui.

Graficul 1 arată cantitatea de energie netă necesară, consumată și utilizată de glanda mamară a vacilor sănătoase la 4 zile postpartum. Cerința de energie netă a depășit aportul respectiv cu 26%. Mai mult, utilizarea calculată a energiei nete de către glanda mamară pentru producția de lapte a fost de 97% din aport, diferența rămasă este mică pentru a satisface nevoile de întreținere. Graficul 2 prezintă cantitățile de proteine ​​metabolizabile necesare, consumate și utilizate de glanda mamară a vacilor sănătoase la 4 zile postpartum. Aceste vaci aveau un necesar de proteine ​​metabolizabile care depășeau aportul cu 25%. Mai mult, utilizarea calculată a proteinei metabolizabile de către glanda mamară pentru producția de lapte a fost de 83% din aport, diferența rămasă este mică pentru a satisface nevoile de întreținere (Drackley, 1999).

Incidența febrei laptelui  variază, în general, de la 0 la 10% într- o fermă medie de lapte, dar poate varia cu până la 25% la vacile aflate în apropierea fătării. Cu toate acestea, cercetările au arătat că incidența febrei subclinice a laptelui poate afecta cu până la 80% dintre vacile aflate în apropierea fătării (DeGaris & Lean, 2008). În plus, riscul de febră a laptelui crește odată cu vârsta, deoarece febra laptelui afectează, în general, vacile mai în vârstă, cu producție mare. La aproximativ 50% dintre vacile de lapte aflate la a doua lactație și peste, concentrația de calciu din sânge  scade sub pragul hipocalcemiei subclinice după fătare. Nivelul insuficient de calciu din sânge poate duce la incapacitatea  vacii de a se ridica, deoarece calciul este esențial pentru sistemul nervos și muscular (Frikadu și colab., 2016). În plus, lipsa calciului în sânge poate duce la reducerea funcției ruminale, deoarece puterea de contracție a rumenului scade pe măsură ce concentrația de calciu este mai mică. În cazul febrei laptelui , contracțiile ruminale pot chiar să dispară (Huber și colab., 1981).

Simptome

O vacă care suferă de febră a laptelui poate fi identificată prin apetit scăzut și activitate scăzută. Ca urmare a hipocalcemiei, adesea urechile vacii sunt reci. De asemenea, deficitul de calciu din sânge face ca mușchii să nu mai funcționeze corespunzător. De exemplu, când sistemul muscular este afectat, acesta poate fi motivul din cauza căruia vaca nu mai poate să se ridice corect sau, în cazuri mai severe, nu se mai poate ridica deloc. Un alt exemplu este că atunci când mușchii uterini sunt afectați poate fi provocată reținerea placentei. Dacă sistemul muscular este afectat, pot apărea consecințe atunci când fată, la închiderea colului uterin, dar pot fi afectate și alte organe precum inima și rumenul. Statistic, mai mult de 5% dintre vaci mor din cauza febrei laptelui.

Graficul 3 oferă o imagine de ansamblu schematică a consecințelor febrei laptelui (atunci când provoacă scăderea funcției musculare și/sau creșterea funcției imunitare). Acesta arată că febra laptelui sau hipocalcemia poate avea un impact general răspândit asupra funcției corpului și a organelor.

Grafic 3: Consecințele febrei laptelui ( Mulligan, 2006).

Costuri

Febra laptelui este una dintre cele mai frecvente boli metabolice cauzată de  minerale la vacile de lapte. Din punct de vedere economic, febra laptelui poate duce la scăderea vieții productive a vacii de lapte cu 3,4 ani. Pierderile economice rezultate din febra laptelui sunt substanțiale și includ pierderi din decese (8% dintre vacile afectate), sacrificarea prematură (12% din vacile afectate), costul tratamentului și scăderea producției de lapte (în lactația următoare). În medie, o vacă care suferă de febră a laptelui are o pierdere de lapte de 36,42 litri în timpul perioadei de boală (Engdawork, 2019; Bzuneh et al., 2020).

Costurile cazurilor subclinice de febră a laptelui sunt adesea mult mai mari decât se așteaptă. Propria noastră cercetare arată că aceste costuri estimative ale febrei laptelui într-o fermă medie de lapte olandeză cu 103 vaci de lapte este de aproximativ 4.860,07 EUR pe an. Febra laptelui subclinică, așa cum este descrisă mai sus, poate afecta cu până la 80 la sută din efectiv, ducând la pierderi economice de aproape patru ori mai mari decât cele asociate cu febra laptelui clinică (DeGaris & Lean, 2008; Guard și colab., 1996).

Costuri estimative pe caz	€761.05
Media numărului de cazuri Ca procent din numărul total din turmă	6.0%
Numărul vacilor afectate pe an	6.2
Totalul pierderii pe an	€4,860.07

Pentru a evita (sau cel puțin a reduce riscul) febrei laptelui, este necesară o atenție suplimentară asupra prevenirii deficiențelor de minerale și energetice, așa cum a fost evidențiat  în acest articol. Deși tratamentul perfuzabil intravenos cu soluții saline și calciu vindecă majoritatea cazurilor clinice de hipocalcemie, s-a sugerat că ar trebui implementat un program specific de control atunci când incidența febrei laptelui crește cu mai mult de 10% la vacile cu risc ridicat; adică vacile care intră în a treia perioadă de lactație sau mai mult. Prevenirea strategică a febrei laptelui este importantă din punct de vedere economic pentru fermieri din cauza pierderilor minime în producție, a mortalității și a costurilor veterinare asociate cazurilor de febră a laptelui clinice (Frikadu et al., 2016).

Administrarea AHV StartLac

AHV StartLac este o hrană dietetică ce oferă sprijin în apropierea fătării pentru a preveni cantitatea insuficientă de calciu din sânge. Acest lucru este posibil prin încorporarea vitaminei D3 activă, care promovează o absorbție mai rapidă și mai eficientă a calciului în sânge, mușchi și oase. Deci, stimulează organismul să își reia aceste procese de la sine. Produsul conține, de asemenea, magneziu și fosfor, care au un efect suplimentar pozitiv asupra absorbției de calciu, atât de necesar pentru fătare, colostru și producția de lapte. În plus, conține inulină, care susține utilizarea energiei, și drojdii, pentru a susține digestia.

StartLac este disponibil în două variante, și anume pastă și tabletă. AHV StartLac Tablet, un comprimat trebuie administrat imediat după fătare și un al doilea comprimat la 12 până la 24 de ore după fătare.

Pasta AHV StartLac se administrează imediat după fătare pentru a sprijini începutul lactației și pentru a reface deficitul de minerale și energie. StartLac Paste poate fi folosită și ca o modalitate de suport mineral reactiv. În acest caz, trebuie administrat inițial un tub și apoi repetat la fiecare 12 ore (pentru reducerea riscului de febră a laptelui și a hipocalcemiei subclinice).

Administrarea AHV StartLac Tablet și StartLac Paste pregătește vaca pentru un început îmbunătățit în lactație. Permite astfel menținerea nivelului de producție, atingerea unei stări de sănătate adecvate și atingerea succesului productiv.

Atât StartLac Tablet, cât și StartLac Paste , sunt produse ce fac parte din mai multe programe AHV și au scopul de a sprijini Tranziția, Sănătatea și Fertilitatea Uterină.

Produse din Programul AHV pentru Tranziție

---

AHV StartLac

AHV Booster

AHV Aspi

Produse din Programul AHV pentru Sănătate Uterină și Fertilitate

---

AHV Quick Tablet

AHV Extra Tablet

AHV Aspi

AHV Metri Tablet

AHV StartLac

AHV Booster

Sources

Bzuneh, E., Alemneh, T., & Getabalew, M. (2020). Milk fever (parturient paresis) and its economic impact in dairy cattle production. Journal of Veterinary Medicine and Research, 7(3): 1191.

DeGaris, P. J. & Lean, I. J. (2008). Milk fever in dairy cows: A review of pathophysiology and control principles. The Veterinary Journal, 176(1), 58-69.

Dekkers, J. C., & Sorensen, D. (1999). Persistent effects of lactation on somatic cell count. Journal of Dairy Science, 82(7), 1454-1461.

Drackley, J. K. (1999). Biology of dairy cows during the transition period: The final frontier?. Journal of Dairy Science, 82(11), 2259-2273.

Engdawork, A. (2019). Review: Milk fever and its economical impacts in commercial dairy cattle production. International Journal of Agriculture & Agribusiness, 2(2), 221-242.

Fikadu, W., Tegegne, D., Abdela, N., & Ahmed, W. M. (2016). Milk fever and its economic consequences in dairy cows: A review. Global Veterinaria, 16(5), 441-452.

Huber T.L., Wilson R.C., Stattelman A.J., Goetsch D.D.. Effect of hypocalcemia on motility of the ruminant stomach (1981). American Journal of Veterinary Research, 42(9), 1488-90.

Lührmann B. (2011). Fruchtbarkeit- Rechnet sich das? [PowerPoint slides]. Bezirksstelle Osnabrück der Landwirtschaftskammer (LWK) Niedersachsen. http://www.lkv-mv.de:8080/examples/Information/!Fachtagung%20der%20Landwirte%20und%20Tieraerzte/29FT/Fruchtbarkeitskosten%20Vortrag%20LKV%20M-V%2012-10-2011.pdf

Mezzetti M., Cattaneo L., Passamonti M.M., Lopreiato V., Minuti A., Trevisi E. (2021). The Transition Period Updated: A Review of the New Insights into the Adaptation of Dairy Cows to the New Lactation. Dairy,  2(4), 617-636.

Mulligan, F., O’Grady, L., Rice, D., & Doherty, M. (2006). Production diseases of the transition cow: Milk fever and subclinical hypocalcaemia. Irish Veterinary Journal, 59(12), 697-702.